În luna mai, artistele Alina Ușurelu și Cristina Lilienfeld s-au întâlnit timp de două săptămâni în Portugalia, în spațiul AADK, unde, împreună cu Anca Ușurelu, Maria Bîrsan și Siegmar Zacharias au continuat și dezvoltat o cercetare performativă despre moarte, pierdere și emoțiile cu care ne confruntăm atunci trăim experiența doliului.

Interesul artistelor față de tema pierderii a apărut în cadrul rezidenței la PerfocraZe International Artist Residency din Kumasi, Ghana, în 2020, care a rezultat în spectacolul See You Soon, prezentat la Diptych Art Space și Centrului Național al Dansului București. Bazându-se pe experiențele personale de pierdere, artistele au explorat conexiunile dintre riturile de trecere din Ghana și cele românești, extinzând ulterior cercetarea și pe alte teritorii.

Experiența pierderii și ritualurile de trecere sunt un punct de intersecție între realitatea colectivă/socială și realitatea personală/emoțională care stimulează practicile comunitare de empatie și înțelegere reciprocă. La nivel cultural, riturile de trecere sunt constrânse de tradiții și obiceiuri, fără loc de exprimare a dimensiunii lor personale. Cercetările desfășurate de artiste în colaborare cu cercetători din domeniul studiilor culturale, demonstrează că această temă reprezintă o bază solidă pentru dezvoltarea dialogului intergenerațional și intercultural. Astfel, s-a alaturat cercetării datorită practicilor similare artista Siegmar Zacharias, alături de care au continuat să dezvolte practici performative care explorează experiențele personale.

 

Could You Hold My Heart While I Go On

Performance de/ cu Cristina Lilienfeld

Could You Hold My Heart While I Go On a început cu câteva întrebări. Ce se întâmplă când percepi ceea ce pierzi ca o parte definitorie a ta? Cum te poți confrunta cu tine ca o imagine incompletă și cum poți reuși să găsești puterea de a continua să trăiești pe deplin? Chiar dacă obiectul pierderii tale este o persoană, o iubire, un vis, o imagine, o iluzie, o parte a corpului tău la un nivel uman de bază, se pare că trăim de procesul de doliu foarte asemănător în diferite culturi; spirala emoțională copleșitoare face parte din modul în care procesăm diferite „morți”, proces care poate veni mai mult sau mai puțin organic în funcție de ritualurile care iau parte în diferite zone ale lumii. Pornind de la o nevoie care nu a fost satisfăcută în mediul meu de viață actual, am început să caut/descopăr/creez ritualuri de doliu mai personale și mai puternice la nivel personal. Dezvoltat din fragmente și imagini care mi-au apărut de-a lungul ultimului an în diferite contexte performance-ul este menit să deschidă un spațiu pentru ca emoția să curgă, un spațiu în care ești încurajat să renunți la ceea ce nu mai ai nevoie în viața ta.

​

The Birds Might Weave It Into Their Nest

Creatoare și performer: Alina Ușurelu

Mentors: Va Bene Elikem Fiats, Evamaria Schaller, Anthony R. Green

Curator: Maria Bîrsan

Artistic consultants: Anca Ușurelu, Irina Bobei

The Birds Might Weave It Into Their Nest este un performance durațional. Un proces vulnerabil de expunere a identității într-o continuă transformare. Accentul este pus pe invitația publicului de a tunde părul, un gest care descompune imaginea de sine și creează spațiu pentru transformare. Un ritual de durere și transformare.