– creație colectivă AREAL

În căutarea corpului pierdut este un proiect artistic în care am plecat într-un drum catharctic pornind de la un corp-arhivă labirintic și schimbările de stări, fizicalitate și emoții. Ne-am amintit că văzul și cuvântul sunt doar fragmente fragile de adevăr, iluzii ale unor cunoașteri temporare. La început, fiecare a condus câte o sesiune de repetiții, am intrat în contact cu practicile celuilalt, am improvizat, ne-am pus întrebări și am devenit sculpturi. Privindu-i pe ceilalți, am asimilat inconștient partiturile lor. Am generat astfel mult foarte mult material coregrafic bun acum în proces de coagulare. Prin această „străfulgerare de propuneri”, ne-am întâlnit cu un corp-haiku plin de întrebări, care-și cântă viața moartă în fiecare clipă. Am dansat la răsărit, am practicat butoh noaptea printre sculpturi și am dansat cu harta semnelor vizibile/ invizibile din noi. Fiecare corp înseamnă mai multe corpuri și povești cristalizate deodată în structuri discontinue. Așa va arăta spectacolul nostru: precum cristalele și coralii care-și strigă viitorul. Dacă pandemia a subliniat posibilitatea de a pune frână pentru o clipă, asta vrem și noi să aducem În căutarea corpului pierdut: locul de frână, de reflecție onestă, în care potențialul refulat găsește mediul bun pentru a se reactiva. În cadrul noii producții AREAL, sculptăm prezentul și îi invităm pe oameni să vină alături de noi. (Alexandra, Cristina, Cosmin & Valentina).

Spectacolul este realizat în co-producție cu Centrul de Cultură George Apostu din Bacău și prezentat în cadrul programului „AREAL spațiu pentru dezvoltare culturală, program cultural ” co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

cu/de:Alexandra Bălășoiu, Cristina Lilinefeld

Cosmin Manolescu, Valentina De Piante

„Un performance senzorial în care memoria corpului și memoria interioară răspunde la stimuli. Întâlnirea celor 4 coregrafi a dat putere acestui spectacol, a creat contextul unei idei spuse pe mai multe tonuri. Ca spectator, atmosfera te frământă, te cheamă sau uneori te face să te desprinzi de ce se întâmplă și te refugiezi în propria căutate. Ești ca într-un labirint al propriilor căutari: intri/ ieși în și din spații având obiectivul de a te gasi puțin mai mult. Iar nevoia de a găsi ieșirea din labirint nu devine urgentă, ci înțelegi că această căutare, acest drum va fi la până la sfârșitul vieții.”

– Laura Boitan, bursiera AREAL

“Spectacolul desfășurându-se într-un apartament cu un public nu prea numeros, iubitor de experiment și cât de cât familiarizat cu dansul contemporan, mi-a evocat în minte saloanele literare sau saloanele muzicale din secole trecute, care se desfășurau în casa unui protagonist, la ele participând o mână de literați sau de muzicieni. … Primul lucru încântător pentru mine în acest spectacol a fost tocmai plastica corporală valoroasă, dar cu totul deosebită, a tuturor celor trei interprete, Valentina De Piante, Cristina Lilienfeld și Alexandra Bălășoiu, în secvențele din diferitele camera ale apartamentului. În una dintre ele a fost exploatat anotimpul în care ne aflăm, toamna generoasă în frunze ruginii, de care s-au folosit dansatorii, nud (Cosmin Manolescu) sau seminud, îngropați de-a dreptul în Frunze sau cu ele prinse în părul lung al celor trei dansatoare.” –

Liana Tugearu, critic de dans https://romanialiterara.com/2021/12/areal-un-nou-spatiu-deschis-dansului-contemporan/

 “În căutarea corpului pierdut ne arată, timp de aproape două ore, că oglindirea prin medierea dansului nu înseamnă doar redare, ci și transformare. Că este vorba despre scenele în care corpul post-pandemic se descătușează prin strigăt după restricțiile care au afectat societatea în ultimii doi ani, despre scenele poetice de inspirație expresionistă din ”camera cu frunze” care ne poartă, pe rând, prin universul butoh sau al Pinei Bausch, despre exercițiul ritualic-visceral al Cristinei Lilienfeld care se luptă cu un lichid sacru sau despre scenele jucate în cheie postmodern-ironică de ”pseudo-hollywoodienii” Cosmin Manolescu și Alexandra Bălășoiu, ghidați în mișcări de Valentina De Piante, relația dansator-spectator în solicitantul performance AREAL se consolidează prin valorificarea treptată a privirii spectatorului-martor care produce o transformare simbolică în toți cei prezenți.” –

Beatrice Lăpădat, teoretician